Nr 12.qxd

St. O. Iosif, E. Lovinescu, Il. Chendi, Em. Gârleanu,Cincinat Pavelescu, Artur Stavri, I. Minulescu, M.
În acela[i “proces-verbal” din “Diminea]a”, se noteaz` c` Ionescu-Boteni a venit [i cu o doua propunere: “La paragraful privitor la condi]iunile ce se cer pentru I. Adam, Zaharia Bârsan, I. Bârseanul, Corneliu admiterea în societate, d. Ionescu-Boteni e de p`rere c` actul de na[tere nu e suficient pentru a dovedi c` Beldiceanu, V. Pop, Ludovic Dau[, Radu R. Rosetti, I.
solicitantul e român. D. Sadoveanu [i Cincinat Pavelescu: Dragoslav, P. Cerna, G. Tutoveanu, M. Codreanu, G.
e suficient` dovada. D. Boteni spune c` ar trebui s` se cear` solicitantului un certificat de la prim`ria unde s-a n`scut [i Caton Theodorian, Gh. Orleanu, Alex. D. Florescu, Jean prin care se atest` c` e român. Paragraful se modific` în sensul vederilor d-lui Boteni. 1 Acest schimb de replici nu a fost re]inut în d`rile de seam` din “Universul” [i din Elena FFarago, IIzabela SSadoveanu [[i Maria C “Minerva”. Ziarul din urm` precizeaz` doar c` “Pentru de mul]i nu posedau cet`]enia român`. În aceast` situa]ie se admiterea celor (membrilor) activi se vor cere: actul de aflau, cu certitudine, I. Agârbiceanu, Zaharia Bârsan, C.
na[tere, lucr`rile literare [i aderarea la statute”2, ceea ce ar Berariu, Maria Cun]an, O. Goga, A. de Herz, Natalia Iosif însemna c` propunerea lui Ionescu-Boteni nu a fost (prin c`s`torie luase cet`]enia so]ului), St. O. Iosif, Sextil Pu[cariu, I. Scurtu. (Nu am deocamdat` informa]ii certe În fapt, în relatarea reporterului “Dimine]ii” trebuie s` despre Il. Chendi.) To]i ace[tia au fost valida]i de adunarea se fi strecurat o gre[eal`, dat fiind c`, în vremea respectiv`, de constituire, ceea ce ar pleda în favoarea afirma]iei c` tocmai actul de na[tere era acela care dovedea în chip propunerea lui Ionescu-Boteni a fost realmente îmbr`]i[at`.
suficient na]ionalitatea unei persoane [i c` el era acelaeliberat de prim`ria “comunei” (atunci, atît urban`, cît [irural`). Atunci cînd actul de na[tere nu putea fi prezentat,se admiteau totu[i depozi]ii ale martorilor (în num`r decinci) sau dovezi emanînd de la societ`]i culturale, ca, depild`, Societatea cultural` macedo-român`. Prin urmare,prozatorul Ionescu-Boteni propunea s` se cear` tocmaiactul de na[tere în locul unui alt act prev`zut de ini]iatori.
Care s` fi fost acela? Conform m`rturisirilor unora dintre ini]iatorii SSR, “statutele” societ`]ii au fost tip`rite înainte sau, mai Dar atunci comitetul SSR a revenit la condi]ia de probabil, dup` adunarea de constituire, dar nici un admitere adoptat` ini]ial cel mai tîrziu înaintea legifer`rii exemplar nu s-a p`strat. În “statutele” pe baza c`rora i s-a statutului de persoan` moral` al SSR (prim`vara anului recunoscut SSR calitatea de “persoan` juridic` [i moral`” 1912). Se pare totu[i c` lucrul s-a f`cut îndat` dup` [edin]a de c`tre Senat (la 20 ianuarie 1912) [i de c`tre Camera de constituire. În acest sens pledeaz` nu numai cîteva deputa]ilor (la 20 februarie 1912)3 g`sim men]ionat “actul declara]ii ale membrilor din comitetul de conducere, ci [i de na]ionalitate” [i exist` motive serioase de a crede c` el faptul c` unii scriitori ce neglijaser` mult` vreme s` solicite figura acolo de la început. Numai a[a, scurta disput` se recunoa[terea calit`]ii de cet`]ean român sau acordarea justific`. {i este limpede c` prin “act de na]ionalitate” cet`]eniei române6 se precipit` tocmai acum s` o fac`.
Ionescu-Boteni în]elegea actul ce dovede[te cet`]enia Astfel, “Monitorul Oficial” atest` c`, în primele luni ale român` [i c` la fel în]elegeau ceilal]i scriitori, care îi anului 1910, St. O. Iosif a fost “recunoscut”, iar A. de Herz accept` propunerea. De altfel, în epoc`, dar [i mai tîrziu, a fost “împ`mîntenit” cu “dispens` de stagiu”. Lor li se folosirea termenului na]ionalitate cu sensul “cet`]enie” este Motivul revenirii nu poate fi decît unul singur – dorin]a S` însemne oare adoptarea ca prim` condi]ie de primire de a ob]ine cît mai curînd [i f`r` piedici statutul de în SSR a actului de na[tere, doveditor al na]ionalit`]ii “persoana juridic` [i moral`”, mai mult, de societate “de române, [i nu a actului doveditor al cet`]eniei române, o utilitate public`”, f`r` de care nu puteau fi primite adeverire a spuselor lui S. Mehedin]i în leg`tur` cu eventuale dona]ii, dar nici, mai ales, subven]ii de la buget.
“reac]iunea elementului autohton contra streinilor”? {i Dac` nu [i în statutele multor societ`]i scriitorice[ti din revenirea, nu mult dup` aceea, la “actul de na]ionalitate” Europa, cel pu]in în regulamentele de aplicare ale acestora (de cet`]enie) s` însemne o negare a lor? cet`]enia reprezenta o condi]ie de admisibilitate. Astfel, Foarte probabil este altceva. Ionescu-Boteni pare s` fi conform statutelor binecunoscutei Société des Gens de observat c`, în momentul în care se condi]iona primirea Lettres de France (înfiin]at` în 1838, devenit` “de utilitate membrilor activi de cet`]enia român`, se închideau practic public`” în 1908), membrii coresponden]i puteau fi de alt` por]ile societ`]ii tuturor scriitorilor de etnie român`, dar cet`]enie decît cea francez`, de unde rezult` c` membrii cet`]eni ai altor state4. Or, dintre cei ce solicitaser` “aderen]i”, “stagiari” [i cei propriu-zi[i trebuiau s` fie (personal sau prin procur`) primirea în SSR – D. A francezi. Nici în statutele Societ`]ii Române de Literatur` [i Art`, singura dintre tentativele precedente ce fuseserecunoscut` ca “persoan` moral` [i juridic`”7, nu se stipulac` membrii fondatori [i cei activi trebuie s` fie de“na]ionalitate” (cet`]enie) român`, dar la membrii“aderen]i” se preciza c` sînt “litera]i [i arti[tii str`ini;fotografii arti[ti; cei cari f`r` a fi produs opere de literatur`sau de art` au dreptul de proprietate prin transmitere,precum editorii etc.; orice societate similar` dinstr`in`tate”8.
Mai instructive sînt alte dou` cazuri. La 25 ianuarie 1902, este recunoscut` ca persoan` juridic` SocietateaArhitec]ilor Români, fondat` în 1891, pe baza unor statuteîn care art. 4 e conceput astfel: “Societatea se compune deun num`r nelimitat de membri, români sau naturaliza]iromâni. Str`inii n`scu]i în ]ar` sau stabili]i de cel pu]in 5ani [i cari vor dovedi cu acte c` au cerut naturalizarea potde asemenea face parte din societate.”9 În schimb, larecunoa[terea Sindicatul ziari[tilor români ca persoan`moral` s-au întîmpinat dificult`]i în Camera deputa]ilor.
Obiec]ii s-au ridicat mai întîi în comisii (de c`tre N.
Filipescu, printre al]ii), propunîndu-se “s` se prevad` în a constitui, definitiv de ast` dat`, societatea scriitorilor statute ca str`inii s` nu poat` fi nici m`car membri români. Zicem convoca]i, pentru c` nu vor lua parte la auxiliari”. În [edin]a plenar` din 17 martie 1900, I. A.
constituire decît acei cari au fost invita]i, adec` acei cari au Br`tescu s-a declarat “cu des`vîr[ire contra acestui proiect fost recunoscu]i ca scriitori de c`tre ini]iatorii societ`]ei. {i de lege”, cerîndu-i raportorului, Al. Ciurcu, care era [i – ca s` vorbim drept – noi vedem aci, de pe acum, punctul pre[edintele sindicatului, “s` nu mai persiste în a se vota” slab al organiza]iei, originea multor neîn]elegeri. Cine oare sau, “dac` d-sa crede c` este neap`rat` necesitate, atunci s` a autorizat pe cineva c` e ori nu e «scriitor»? Cine le-a dat accepte amendamentul prin care se cere ca acest sindicat al puterea de a decerne sau a nega cuiva un asemenea titlu? presei va fi format numai de români”. Dup` interven]iile Presupunem, cu toate aceste, c` întrunirea de ast`zi se va altor deputa]i, Al. Ciurcu [i-a consultat colegii, care au sfîr[i prin constituirea societ`]ii. «Opinia» [i-a exprimat admis amendamentul ca articol secund în lege (“Nu vor punctul ei de vedere, mai mult sceptic decît optimist, [i ne putea face parte din sindicat, sub nici un titlu, decît ziari[tii întreb`m înc` o dat` ce va fi acea societate: va fi un de na]ionalitate român`, iar statutele se modific` în acest sindicat, o… corpora]ie, o breasl` ori o societate mutual`.
sens”.) La 18 martie proiectul de lege a fost votat cu 58 bile Sper`m c` nu va fi, în tot cazul, o societate de admira]ie albe [i 16 bile negre. Înaintea scrutinului, deputatul {t.
mutual`. E ast`zi unanim recunoscut c` scriitorii no[tri sunt Cihosky a precizat c` “atunci cînd am vorbit de aproape incompatibili între dîn[ii, ei nu-[i recunosc nici na]ionalitate român`, în]elegem [i pe românii cari n-au talentul, nici nu-[i acord` stima.”13 Drept exemplificare a dobîndit înc` recunoa[terea de la Corpurile legiuitoare”.10 celor spuse, urmau extrase din r`spunsurile date la ancheta De men]ionat este, de asemenea, înc` un fapt, chiar dac` se petrece un an mai tîrziu: în [edin]a Senatului din 26 A urmat apoi, în “Opinia”, o salv` de noti]e (toate noiembrie 1910, ministrul Spiru Haret cerea s` se nesemnate): Omagiul refuzat14, în care se atr`gea aten]ia c` urgenteze votarea “recunoa[terii” profesorilor români scriitoarea Carmen Sylva, Regina României, nu fusese veni]i din Transilvania, “pentru c` situa]iunea lor e foarte “invitat`” în SSR, Habemus papam!15, despre alegerea lui nesigur` în urma jurispruden]ei stabilite, nu de mult, de Mihail Sadoveanu ca pre[edinte al SSR, Chema]i [i nechema]i16, cu sugestia, preluat` de la Vlahu]`, ca scriitorii Revenirea la formularea ini]ial` a primei condi]ii de “chema]i” (cu voca]ie) s` se dea singuri la o parte “din admitere în SSR dup` adunarea de constituire ar fi trebuit mul]imea zgomotoas` a celor nechema]i”, Armonie sau automat s` anuleze validarea ca membri activi a scriitorilor tiranie?17, în care se vestejeau “ironiile, r`ut`]ile, ofensele” ardeleni [i bucovineni. Nimic nu dovede[te îns` c` s-a din scrisoarea trimis` de comitetul SSR lui C. Sandu- procedat astfel; nu mai pu]in, situa]ia lor r`mînea în suspensie12. Totu[i, nu din partea lor au venit reac]ii Lui Rodion i se al`tur` curînd cineva care, isc`lind y, negative mai puternice decît aceea a lui N. Iorga, ci din d` la iveal`, la 8 septembrie 1909, în “Voin]a na]ional`”, partea scriitorilor [i publici[tilor de origine evreiasc`.
organul Partidului Na]ional Liberal, nota intitulat` Din via]`. Cea mai tîn`r` societate18. Textul debuteaz` într-o Am citat mai sus un pasaj din comentariul mai mult not` de umor jovial, exploatînd contrastul dintre locul unde sceptic al lui Rodion la “apelul” poe]ilor Anghel [i Iosif se ]ine [edin]a de constituire a SSR – Liceul “Gh. Laz`r” – întru organizarea “congresului” scriitoricesc. Tot el [i aspectul participan]ilor, lua]i drept absolven]i, “nimeni întîmpin` ini]iativa înfiin]`rii SSR cu un scepticism al]ii decît scriitorii no[tri cei mai talenta]i [i cei mai… nemaiîntîlnit în presa epocii. Astfel, în articolul Sindicatul tineri”, care “se hot`rîser` s` întemeieze o societate de scriitorilor, se poate citi: “În momentul în care vor ap`rea ajutor reciproc [i de înfr`]ire contra editorilor hr`p`re]i [i rîndurile aceste va avea loc în sala Teatrului Na]ional din incul]i”. El se încheie îns` cu o urare ce las` locul unei Bucure[ti întrunirea decisiv` a scriitorilor convoca]i pentru sumbre previziuni: “S` dea Dumnezeu s` fie bine: pace, “revolu]iune în literatura lumii”, care, fiind aplicat` [i pe lini[te, înfr`]ire [i cî[tig, dar mie unuia tare mi-e team` c` alte meridiane, ar avea drept consecin]` “dispari]ia” de pe o s` ias` r`u: o ceart` literar` monstr`, cu «polemici»” orizontul literar a unor Elena V`c`rescu, Bucura ascu]ite prin gazete [i – doamne fere[te – vreo cîteva Dumbrav`, Petrescu Comnene, prin]esa Bibescu, Julia dueluri pe deasupra!” “Aprehensiunile” ziaristului vin din Hasdeu. În acela[i sens, autorul se întreba dac` nu cumva ceea ce el ironizeaz`: limitarea membrilor la cei cu actul de na[tere se va cere [i editorilor [i ce se va întîmpla “proptele la «domnu’ comitet»”, valoarea incert`, dac` nu dac` societatea ar apela la “protec]ia” reginei-poete de-a dreptul precar` a unora dintre ei, dar, mai ales, faptul c` se cerea unui scriitor “actul de na[tere, certificat de bun` Articolul lui A. N. era reprodus în “Opinia”, la 13 purtare de la prim`rie [i act de paupertate ca s` poat` intra octombrie 190920, cu un comentariu (tot al lui Rodion, în tov`r`[ie”. Includerea printre condi]ii a actului de probabil), în care se relua ideea schimb`rii de atitudine fa]` na[tere n-ar fi fost decît “o naivitate dr`g`la[e”: “era destul de proasp`t înfiin]ata SSR, de la “o deosebit` luare aminte dac` s-ar fi hot`rît simplu [i scurt c` str`inii nu sînt [i un credit ilimitat” la scepticism total.
Dup` o lun`, se manifest` un alt critic acerb, de ast` dat` în paginile “Noii reviste române”. Aici, A. N. (Alexis Nour?) public` articolul Talent sau act de na[tere? 19 {i acesta debuta cu elogierea ini]iativei tinerilor scriitori, deosebit de necesar` în condi]iile existente la data respectiv`. “Dornici de a se grupa într-o cet`]uie de ap`rare a drepturilor lor, cet`]uie care, în acela[i timp, s` formeze un areopag de în`l]`tor stimulent pentru to]i cei cari simt într-în[ii vibrînd sufletul talentului, – scria A.N. – o mîn` de litera]i tineri au luat ini]iativa înjgheb`rii unei societ`]i a «scriitorilor români». Din primul moment ce ideea a ajuns membru activ. Nu era o întîmplare faptul c` destinatarul nu de domeniul public, to]i oamenii de bine au aplaudat-o cu era pre[edintele, ci vicepre[edintele SSR, D. Anghel.
c`ldur` [i presa zilnic` i-a dat un larg concurs. Era [i firesc.
Acesta era o veche cuno[tin]` a lui Gherea, întrucît În stadiul în care se afl` ast`zi literatura româneasc`, cînd, debutase în “Contemporanul” [i frecventase o vreme clubul propor]ional cu num`rul talentelor, s-a înmul]it [i cel al socialist ie[ean (“casa de pe S`r`rie”), pe urmele fra]ilor cititorilor, se impunea ca to]i cî]i ]iu o pan` în mîn` [i, mai mai mari – C. D. Anghel, membru la un moment dat al mult sau mai pu]in, [i-au întemeiat o existen]` pe produsul conducerii PSDMR, ulterior num`rîndu-se printre “tinerii material ce l-ar da lucr`rile lor, s` se strîng` într-un genero[i” (trecu]i la partidul liberal), [i Paul Anghel.
m`nunchi, pentru ca, astfel uni]i, s` poat` mai cu succes Rela]ia aceasta îi îng`duia criticului s` adopte un ton distruge diferitele piedici ce, fatal, r`sar în calea oric`rei familiar, s` dea o hain` de nevinovat` mali]ie unei ironii profesiuni.” “Via mul]umire” ce domnea în “toate cercurile incisive. M`rturisind c` se simte m`gulit de invitarea în iubitoare de literatur`” s-ar fi schimbat îns` într-o mare noua societate, el ad`uga c` a r`mas totu[i “perplex” în fa]a decep]ie, atunci cînd s-a v`zut c` nu se urm`re[te “o cerin]ei de a prezenta “actul de na[tere”, mai ales isc`lit de societate de scriitori de voca]iune, nu strînsuri de ici de primarul comunei natale. “{i nu c` n-a[ pre]ui – spune colea”, o societate ce nu-[i ia drept “lumin` c`l`uzitoare Gherea – la adev`rata lor valoare motivele care v-au f`cut (…) talentul [i numai talentul”. Procedînd astfel, tinerii s` cere]i scriitorilor români un act de na[tere în regul`, scriitori ar fi în`l]at pe cet`]uia lor “steagul ro[u al vizat de primarul respectiv. Dimpotriv`, pricep foarte bine r`zboiului [i nu steagul alb al p`cii”. Colaboratorul “Noii principiile [i motivele serioase de care a]i fost c`l`uzi]i. În reviste române” î[i subliniaz` credin]a c` “pentru a c`p`ta adev`r, ce face un act de na[tere, vizat de primarul dreptul s` te nume[ti scriitor, ]i se cere, ca o condi]ie sine respectiv? Certific` c` cutare sau cutare scriitor român s-a qua non, actul de na[tere” cînd “e nevoie, în primul rînd, de n`scut cu adev`rat. Or, aceasta e o prealabil` [i absolut talent [i, apoi, cuno[tin]a deplin` a limbii în care î]i exprimi neap`rat` condi]ie pentru a fi membru într-o societate a gîndirea”. S-ar stabili astfel “un nou criteriu, în aprecierea scriitorilor no[tri, ca [i în orice alt` societate de ajutor valoarei unei lucr`ri: nu talentul (cum credeam – naivii! – reciproc. Pentru c` evident c` acela care nu s-a n`scut va s` pîn` acum) [i nici faptul de a scrie bine române[te, ci actul zic` c` nu exist` [i atunci cum poate el s` fie membru [i de na[tere”. Pornit s` [arjeze, A. N. sugereaz` lui Ionescu- înc` un membru activ în societate scriitorilor români? {i ce Boteni s` cear` în plus “actul de vaccin` [i actul de membru activ poate fi acela care nu [i-a dat m`car recrutare”, iar pentru or`[eni, “un certificat isc`lit de trei osteneala s` se nasc` [i la ce ajutor po]i s` te a[tep]i de la cineva care nu exist` [i ce reprocitate va fi aceea, cînd unul {arja e completat` de o cvasiscenet`, ce închipuie vizita e, altul nu e? Nu-i vorba, s-ar putea spune – ce nu se poate la un editor a unui Botescu-Ioneni, al c`rui manuscris e spune – s-ar putea spune, pentru c` orice se poate spune, c`, acceptat pe baza “actului isc`lit de primar”, urmat` de în loc de actul de na[tere, scriitorul vizat ar putea s` aceea a altora – Cerna, Herz, Caragiale, Steuerman, G.
prezinte scrierile sale, care, ca atari, fac o prezum]ie c` el s- Ibr`ileanu, Jules Brun, Davila, Boniface-Hétrat, H.
a n`scut [i exist`, deoarece le-a scris. Dar asta numai cînd Sanielevici – ale c`ror volume sînt respinse în absen]a consideri lucrurile la suprafa]`; cînd îns` le adînce[ti, actului cu pricina, ceea ce provoac` un comentariu biblic: chestia se prezint` cu totul altfel. În adev`r, cî]i din cei cari scriu exist` în adev`r? Unul la sut`? Unul la o mie? {i înc` Dup` A.N., ini]iativa tinerilor din SSR ar reprezenta o [i ace[tia de obicei exist` numai pentru contemporanii lor, pe cînd posteritatea cea nemiloas` [i nerecunosc`toare îi fi datorat faptului c`, “atmosfera celor mai multe ziare de uit` de parc` nici n-ar fi existat.” 21 ast`zi – nefiindu-(i) nici prielnic`, nici simpatic`”, a trebuit Motivul “perplexit`]ii” ar fi fost faptul c`, în primul s` a[tepte “s` fie la propria sa cas`”, care e revista rînd, în Rusia, unde se n`scuse criticul, nu exista primar, ci “un gorodoscoi golova” [i, în al doilea rînd, procurarea Sesizînd acuza]iile pe care vechiul critic socialist i le actului respectiv implica un drum în acele locuri aducea în subtext, ca [i y sau A.N., D. Anghel face în îndep`rtate, ceea ce era prea periculos pentru exilatul de finalul scrisorii sale urm`toarea profesie de credin]`: “Interna]ionalismul mie nu mi-a fost prielnic, de altfel Rodion se gr`be[te s` reproduc` [i “scrisoarea” lui cum cred c` nu a fost prielnic nici atîtor fo[ti tovar`[i cari Gherea, renun]înd de data aceasta la comentariile “neutre”, te-au l`sat singur [i izolat ca s` deplîngi, ca un Ieremia mai mult sau mai pu]in ambigui. “Articolul superb al modern, falimentul unei întregi genera]ii. Am crezut, [i ca criticului (…) – spune el, revenind o zi mai tîrziu – a avut mine cred cei mai mul]i ast`zi, c` trebuia s` ne folosim de darul de a atrage aten]ia asupra unui vvi]iu ffundamental în experien]a dureroas` a înainta[ilor no[tri, s` revenim la organizarea Societ`]ii scriitorilor…”22 Mai pe larg se matca noastr` curat` [i s` relu`m firul vechi de-acolo unde pronun]` Rodion în paginile ziarului bucure[tean (tot l-au l`sat scriitorii no[tri mari, promotorii rede[tept`rii “takist”) “Ordinea” în preajma apari]iei revistei “Cump`na”. În fapt, el reitera acolo atacurile mai vechi, din Nu sînt antisemit (pentru c` asta-i întrebarea), dar în ziarul ie[ean, la adresa “nemul]umi]ilor” D. Anghel, St. O.
casa mea – fiind dat c` Societatea Scriitorilor Români e [i Iosif [i Mihail Sadoveanu, ce î[i anun]aser` inten]ia de a casa mea – nu în]eleg s` primesc oaspe]i, vrednici de scoate propria lor revist`23. (Primii doi erau ironiza]i24 nu comp`timire, poate, dar de cari nimic nu m` leag`: nici numai pentru recenta lor ruptur` g`l`gioas` cu ziarul limba în care am crescut, nici credin]a mo[tenit`, nici “Ordinea”, unde un text le fusese respins pe motive politice tradi]iile. {i cred, apoi, c` dac` la popoare cu o cultur` mai – ci [i pentru “cearta de la «S`m`n`torul»”, cel din urm`, înaintat` interna]ionalismul pare a nu mai fi o primejdie pentru mai vechea “ceart` de la «Curentul nou»” (cu H.
serioas`, la noi [i ast`zi un amestec prea mare de elemente Sanielevici) [i aceea nou` “de la «Via]a româneasc`»” (în str`ine ar putea s` tulbure, cum a tulburat de atîtea ori în leg`tur` cu aducerea ca secretar de redac]ie a aceluia[i H.
trecut, mersul nostru firesc spre des`vîr[irea unei Sanielevici.) Acum, se ad`uga îns` critica, pe urmele lui Gherea, a prevederii din Statutul SSR referitoare la “actul Anghel adaug`, îns`, c`, pentru el [i pentru colegii s`i, de na]ionalitate”. Anun]ul c` noul s`pt`mînal va fi scris Gherea nu f`cea parte din categoria “oaspe]ilor” opri]i la numai de cei trei redactori ai s`i – sus]ine el ironic – ar fi u[a casei. Într-adev`r, repro[îndu-i criticului c` “nu s-a un mijloc “de a evita mai lesne anumite conflicte documentat” înainte de a-i scrie, în spe]`, c` nu a citit diplomatic-literare”, conflictele între posibilele oferte de “statutele” societ`]ii, care îi fuseser` trimise, el subliniaz` colaborare (venind din partea unor Gherea, C. Stere, faptul c` membrilor societ`]ii li se cere “actul de Skeletti, Matilda Cugler, Ronetti Roman [.a.) [i respectarea na]ionalitate” [i c`, în aceste condi]ii, toat` “ironia fin`” a criticului “era inutil`”. În continuare, declara c` “[ti(a) În treac`t, trebuie consemnat c`, în afar` de Rodion, trista odisee de globetrotter ce a fost silit s-o tr`iasc`” [i asupra epistolei lui Gherea se mai opre[te un redactor al “î([)i aminte(a) bucuria ce (a) tr`it-o [i (el) cînd “Revistei israelite”. Astfel, la Cronica intern`, se preciza Parlamentul nostru (i)-a dat cet`]enia27”, cu alte cuvinte într-o not` intiutulat` Societatea Scriitorilor Români: “Se “[tia cui se adreseaz` Societatea Scriitorilor Români: nu [tie c` scriitorii români s-au constituit într-o societate omului necunoscut, care a suferit pentru omenire (…) ci profesional`. Drept condi]ie de admitere figureaz` clauza scriitorului Gherea, care, cu mult înainte de a i se d`rui c` scriitoriii cari vor s` se înscrie în societate s` prezinte cet`]enia, î[i cucerise un loc de cinste în republica literelor actul de na[tere autentificat de primarul comunei române – aceluia care prin luminoasele [i elocventele sale respective. Cu alte cuvinte: nu meritul constituie pentru scrieri a f`cut s` simt` [i s` cugete o genera]ie întreag`.” scriitorii români o condi]ie de admitere, ci actul de… E de re]inut [i o alt` precizare, asupra caracterului na[tere. Aceast` m`sur` nu e îns` atît de neroad` pe cît profesional-economic, [i nu de consacrare, pe care [i-l pare. Scriitorii români s-au temut ca nu cumva s` se asumase SSR – “Cît e vorba îns` de multul sau pu]inul strecoare în societate lor vreun scriitor, cu talent, poate, dar talent ce l-am avea noi, scriitorii români, asta nu m` care s` aib` cusurul de a nu fi român get-beget, [i atunci au prive[te pe mine [i nici Societatea noastr` nu s-a constituit luat m`sura cu pricina. Li s-a întîmplat îns` scriitorilor ca s` dea brevete de acest soi membrilor ei.” –, precizare ce români o p`t`ranie nostim`. Gr`bindu-se a proclama ca respingea atacurile repetate din direc]ia respectiv`28.
membru de onoare pe d. C. Dobrogeanu-Gherea, eminentul Se cuvine a men]iona faptul c` Dobrogeanu-Gherea nu critic a r`spuns c` nu poate merge în Rusia – de unde e – a replicat scrisorii lui D. Anghel [i c`, dup` cîte [tiu, în s`-[i procure actul de na[tere cerut, pentru c` risc` s` guste afara de G. Ibr`ileanu, care, prezentînd acolo un repaus nedorit. În]elesul adev`rat al r`spunsului d- lui Gherea nu are trebuin]` s` fie învederat. L-au prins pîn` r`spunde fin spiritualei «scrisori» a d- Nici comentariile [i notele lui Rodion, nici textul lui y, nici articolul lui A. N. nu primesc vreo replic` din partea celor implica]i în înfiin]area SSR. În schimb, cel c`ruia Gherea îi trimite scrisoarea r`spunde, cu o anumit` “z`bav`” (totu[i, dup` numai o s`pt`mîn`). Întîrzierea s-ar na]ionalitate” nu se refer`, în acela[i prim num`r al atmosfer` nesimpatic` în jurul ei. M` rog, de ce aceast` “Cumpenei”, doar “scrisoarea” lui Anghel, ci [i o impertinen]`? De ce naiba n-or fi ei cumin]i [i nu [i-or fi “efemerid`” nesemnat`. Aceasta reafirma principiul v`zînd lini[ti]i de trebu[oarele lor? Vor ei cu orice pre] s`-i amintit de poet, sugerînd [i o larg` acceptare a lui în comunitatea literar`: “Ar fi bine ca, fiind vorba de Între redactorii “Cumpenei”, impulsivi erau îndeosebi Societatea Scriitorilor Români, s` nu se insiste numai D. Anghel [i Il. Chendi, iar poetul, ca ie[ean, putea fi mai asupra condi]iilor de primire a membrilor. Dup` cîte [tim, afectat de atacurile din “Opinia”. Unele turnuri ale notei Societatea a trecut bini[or peste acest punct, deoarece nu trimit îns` la scrisul criticului. {tiut` fiind pornirea acestuia poate fi ceva mai firesc decît condi]ia ca cei chema]i s` fac` fa]` de N. Iorga [i A. C. Cuza, amenin]area din întrebarea cultur` româneasc` s` fie români.” 31 În acest sens pleda, final` va fi fost, în inten]ie, glumea]`. Efectul a fost îns` dup` redactorul “Cumpenei”, “viul interes pentru împlinirea visului nutrit de atî]ia in[i”, precum [i primele Într-o not` asupra “Cumpenei”, inserat` f`r` semn`tur` ac]iuni concrete. Succesul acestora – [ez`torile (una ]inut` la rubrica “Litere, [tiin]e, arte” a ziarului bucure[tean la Gala]i, altele programate la Buz`u, Piatra Neam] [i “Ordinea” (organ al partidului “takist”, ca [i ie[eanul Bucure[ti), achizi]ionarea unui sediu, primirea unei dona]ii “Opinia”), autorul (poate tot Rodion, care este consistente – îng`duia s` se m`rturiseasc` prima dat` “corespondent”, sau redactorul Leandru (I. Duscian)), dup` gîndul ini]iatorilor, anume c` “noua societate va reu[i în urarea obi[nuit` de via]` lung` (motivat` de “convingerea curînd s` fie în centrul mi[c`rilor culturale [i s` aduc` noastr` adînc` (…) c` munca acestor patru scriitori nu foloasele ce i se cer”. Încrederea în puterea de a dep`[i poate fi decît spre folosul literelor române[ti”), “relev` (…) opozi]iile întîlnite nu e totu[i complet`, de vreme ce, în o ie[ire violent` (…) o ie[ire a la Cuza”, ce n-ar fi fost final, se d` glas unei “dorin]e”, anume “ca scriitorii justificat` nici de “atmosfera defavorabil` ce i s-ar fi f`cut adev`ra]i, cei cu talent [i cu suflet s` se grupeze în jurul (nou ap`rutei reviste)”. Autorul continu` astfel: “Este steagului ce s-a arborat [i s` nu osteneasc` în urm`rirea modus in rebus, [i dac` noi recunoa[tem o gre[eal`, autorul principiilor ce s-au stabilit prin statute.” noti]ei din numita revist` ar trebui s` recunoasc` c` Dac`, în ap`rarea celor stipulate în “statutele” SSR, atacurile josnice [i brutale nu cadreaz` cu firile delicate redactorii “Cumpenei” par dispu[i s` lase faptele s` (…) ale arti[tilor [i c` introducerea unor astfel de proceduri pledeze, nu la fel se întîmpl` cînd e vorba de propria lor nu sînt de natur` a folosi literilor”.33 Rîndurile acestea par revist`. Unul dintre ei, mai afectat de atacuri sau pur [i s` con]in` o propunere de încetare a ostilit`]ilor, îns` simplu cu o fire mai impulsiv`, insereaz` în acela[i prim lucrurile nu au evoluat în aceast` direc]ie.
num`r, la rubrica “Note [i reflexii”, un text nesemnat, O not` publicat` în al doilea num`r al “Cumpenei” sub intitulat De ce sunte]i impertinen]i?32 {i acesta debuteaz` titlul Insulte [i neputin]e, tot nesemnat`, ar putea fi un calm, cu o declara]ie de principiu, dar se inflameaz` treptat: r`spuns la aceea din “Ordinea”. Mai probabil, îns`, ea “– În polemicele cu oamenii cari se improvizeaz` singuri în love[te cu superbie sfid`toare, cu exaltarea adversarii no[tri, am fost întotdeauna cuviincio[i [i nu am individualismului, ce nu-i este str`in` nici lui Anghel, nici f`cut excep]ie în aceast` privin]` nici cu ziari[tii evrei. N- lui Chendi, în to]i adversarii, f`]i[i ori ascun[i: “Ce po]i s` am f`cut niciodat` uz de limbajul suburban al antisemi]ilor le faci? Te-ai atins de ei în treac`t [i i-ai r`nit cu o singur` feroci [i n-am tratat pe nimeni cu «taci, moi». C`ci trebuie vorb`, spus` la locul ei, [i acum ei nu te mai iart`. {i de dat kesarului ce este al kesarului, iar evreului ceea ce i se atunci insult` mereu [i insulta lor seam`n` cu acea cuvine. {i totu[i, de o vreme încoace nu este pui de schel`l`ial` a jigodiei ascuns` dup` poart`, care, neavînd scriitora[ evreu care s` nu ne trimit` cîte o s`geat` din din]ii [i curajul de a mu[ca bine, se mul]ume[te cu l`tratul.
vreun col] de gazet`. Rodionii [i Blumenfelzii ne înjur` Atîta arm` i-a mai r`mas neputin]ei: s` insulte. Spiritului «Cump`na» dija înainte de apari]ie, c`utînd a face t`u, ei opun vorbe grosolane. Lini[tei tale, ei r`spund cuvorbe violente. P`rerea ta cinstit` e acoperit` de dîn[ii cuadjective infamante. {i nu po]i s` te superi, c`ci a[a e firescca s` fie. «A[a e împ`r]it` omenirea: în cei ce vor [i ceipot». Iar cei ce vor numai, cei ce simt în dîn[ii numai rîvnab`trînului neputincios, f`r` a avea puterea de a-[i înf`ptuidorin]ele [i aspira]iunile, sunt condamna]i de la început. {icînd îi auzi cum insult` [i vocifereaz` împotriv`-]i, nu uitac` vorbe[te dintr-în[ii con[tiin]a acestei neputin]e.”34 Între adversarii viza]i figura neîndoielnic Mihail Dragomirescu. Într-adev`r, primul num`r al “Cumpenei” îiprilejuise acestuia o critic` extrem de acid`. Contestîndobserva]iile lui Il. Chendi din articolul inaugural Icoana de azi, referitoare la inexisten]a unor direc]ii precise [i clare înmi[carea literar` a vremii, repro[îndu-le subevaluarea“b`trînilor” [i supralicitarea unora dintre “tineri”, precum[i ignorarea judec`]ilor pe care le emisese el însu[i, judec`]ice ar fi fost “adeverite” [i însu[ite apoi de to]i, inclusiv depreopinent, directorul “Convorbirilor critice” nu f`cea decîts` continue o polemic` mai veche. Concluziile lui loveauîns` [i pe ceilal]i redactori ai noii reviste [i, în cele din urm`, noua societate în bloc. “Cump`na” nu ar avea astfel pentru cei patru redactori ai “Cumpenei”. Pricini suficiente “un temei literar, ci unul personal foarte mare [i solid”, [i de a-l include pe C. R`dulescu-Motru între cei la care se anume de a fi “un piedestal ridicat în mijlocul Societ`]ii refer` nota Insulte [i neputin]e. Înclin s` cred totu[i c` scriitorilor români pentru ca s` troneze pe dînsul (…) directorul “Noii reviste române” este oarecum “menajat”, numai ace[ti patru fe]i-logofe]i în paguba altor talente mult [i aceasta, desigur, datorit` pozi]iei favorabile SSR, pe care mai veridice [i mai pre]ioase [i care pe drept ar putea s` le o expimase în ancheta “Minervei”, în urma c`reia fusese dispute locul. Este o grupare de scriitori (.) bine invitat s` devin` membru “onorar”. Se ad`uga, poate, [i comanditat`, cu scop de a institui un fel de monopol al faptul c` Il. Chendi colaborase ocazional în lunile precedente la “Noua revist` român`”. (Lucrul fusese Faptul c` se ignora cu totul anun]ul ce închidea primul posibil, în condi]iile în care criticul ardelean [i profesorul num`r al “Cumpenei”, prin care redactorii acesteia universitar aveau aceea[i atitudine fa]` de N. Iorga [i A. C.
dezmin]eau zvonul c` ea avea s` fie organul oficial al Cuza, iar secretar de redac]ie al “Noii reviste române” era Societ`]ii Scriitorilor Români [i precizau c` “prezen]a (lor) Eugen Porn, care debutase în urm` cu doi ani în “Via]a în comitetul acestei societ`]i nu are nici o leg`tur` cu literar` [i artistic`”, aflat` în îngrijirea criticului ardelean41.) apari]ia «Cumpenei»”, dar c` “se în]elege de la sine c` “Menajarea” e, în orice caz, vizibil` ceva mai tîrziu, într-o vo(r) ap`ra (…), de cîte ori va trebui, interesele tinerei alt` noti]` a “Cumpenei” (nesemnat` iar`[i, dar apar]inînd noastre societ`]i”36, consolida, în fond, zvonul respectiv, aceluia[i Chendi), intitulat` Lume-ntoars`. Sînt vestejite vivifica suspiciunile celorlal]i membrii ai societ`]ii.
aici dou` opinii critice exprimate în paginile “Noii reviste Pilduitoare sînt, în acest sens, cîteva pasaje din articolul române”, de c`tre ni[te “obscuri”, una (apar]inînd lui V. V.
Începuturile anului literar al lui Vasile Savel: “Aceast` H.(ane[)), “în care se vorbe[te de sus despre Goga” [i alta revist`, în condi]iile în care a ap`rut [i mai cu seam` în (isc`lit` G. S.) în care “se aduc elogii lui Speran]ia”42. În timpul în care a ap`rut, a f`cut s` fie privit` de ceilal]i leg`tur` cu ele, se apreciaz` c` “e o gre[eal` a nu controla membri atît din comitet, cît [i din societate, ca un act mai serios opiniile literare ce se r`spîndesc prin reviste” [i separatist, cu toate inten]iile bune de care au fost c`l`uzi]i c` “d-l Motru face un r`u serviciu literaturei l`sînd s` se d. Sadoveanu, Anghel, Iosif [i Chendi [i cu toate strecoare în coloanele sale astfel de noti]e, c`ci dac` este un declara]iile pe care le-au f`cut. Rezultatul (…) este noua prost gust a aprecia pe un poet de seam` cu atîta îngustime revist` «Falanga». (…) Iat` deci cum din gruparea intelectual`, nu este mai pu]in adev`rat c` a bate toba în scriitorilor în societate s-au desprins diferite grupu[oare, jurul unei anecdote r`suflate [i pline de trivialit`]i [i scrise care existau [i mai înainte, dar care acum vor da o lupt` de f`r` nici un sim] de art` este un procedeu de neîng`duit”43, prioritate, de ambi]ii jignite [i de visuri neîmplinite. Nu m- apreciere critic`, e drept, dar la distan]` incomensurabil` de ar mira chiar dac` s-ar reîncepe vechile polemici cele referitoare la Mihail Dragomirescu.
(…)«Cump`na» pîn` acum a în[elat iluziile noastre, N-ar fi exclus îns` ca Ilarie Chendi, ghicind pe autorul aruncînd m`rul discordiei f`r` de voie poate, în mijlocul noti]ei asupra “Cumpenei” în persoana lui Eugen Porn, s`- unor scriitori însufle]i]i de sentimentele cele mai bune.”37 i fi ripostat totu[i, în stilul propriu, printr-un “tip literar” (o În aceste condi]ii, atacul lui Mihail Dragomirescu specialitatea a sa), intitulat Insecta44. Caracterizarea trebuia s` fie resim]it deosebit de puternic [i, în consecin]`, “insectei tîrîtoare”, care “se apropie devotat` de un grup s` primeasc` o replic` pe m`sur`. Oricum, între cele dou` sau de o revist`”, “modest`, sfioas` la început (…) fericit` tabere, loviturile vor continua, necru]`toare, coborînd sub cînd îi dai un col]i[or”, care “nu [tie ce-i umilin]a [i sufer` nivelul polemicii de idei. Iar profesorul universitar nu rîs [i batjocur` [i-]i cer[e[te mila [i banul, numai s` n-o r`mîne niciodat` dator. În num`rul urm`tor al revistei sale, gone[ti de lîng` tine” [i care, apoi, devine “obraznic` [i Chendi este numit “cel mai deochiat dintre cavalerii ei (ai veninoas` ca o plo[ni]`”, “te urm`re[te [i te mu[c` pe furi[, «Cumpenei»)” [i se repet` acuza]ia c` to]i cei patru “fe]i- dar la[` [i neputincioas`, se ascunde în p`mînt de privirile logofe]i” “se slujesc de Societate ca de un instrument de tale mustr`toare”, ar putea prinde tocmai rela]iile cu cel pe în`l]are artificial` [i de monopolizare a literaturii”, c`reia i care Chendi îl adusese la “Via]a literar`”, cu Eugen Porn.
se ad`ug` altele, precum cea de campanie interesat` ori de În acest sens ar pleda faptul c`, nu mult dup` aceea, Eugen Porn lanseaz`, pentru prima dat` sub numele propriu, o S`-l fi vizat oare Insulte [i neputin]e [i pe directorul critic` aspr` la adresa scriitorilor tineri. Aceast` critic` – în “Noii reviste române”? În articolul Icoana de azi, din replic`, dac` a fost într-adev`r a[a – a provocat ceea ce primul num`r al “Cumpenei”, Chendi nu se opre[te la avea s` se numeasc`, dup` unii, “înv`lm`[eala”, dup` al]ii, s`pt`mînalul lui C. R`dulescu-Motru. (Ceea ce înseamn` “afacerea Porn”, în cazul ultim, nu f`r` o trimitere la c` nu-l distinge, precum o face cu “Via]a româneasc`”, dar nici nu-l desfiin]eaz` par]ial sau total, cum se întîmpl` cu“Via]a nou`”, “Convorbiri literare” [i “Convorbiri critice”.) Victor Durnea
Profesorul universitar, ce se str`duia s` devin` ideolog alconservatorilor democra]i, vestejise anterior pe “scriitoriimonopoliza]i sau finan]a literar`”, g`zduise în hebdomadarul s`u, de asemenea, articolul lui A. N., precum[i, dup` apari]ia “Cumpenei”, o not` semnat` Verax39, unde 1. Reporter, Constituirea “SSR”, în “Diminea]a”, anul VI, nr.
se relua întrebarea insidioas` asupra utilit`]ii apari]iei noului s`pt`mînal, dac` “era nevoie de o nou` revist`, cînd 2. În “Minerva”, an I, nr. 260, din 4 septembrie 1909, p. 1. Sadoveanu, Anghel, Iosif [i Chendi puteau scrie oriunde”40.
3. În “Monitorul Oficial”. Dezbaterile Senatului, 1911-1912, p.
Punctul lovit era, precum s-a v`zut, extrem de dureros 530; Dezbaterile Camerei Deputa]ilor, 1911-1912, p. 823-824.
Aici g`sim: “Par. V. – Membrii activi: Orice scriitor român care Societatea Scriitorilor Români, din care re]in un pasaj: “{i voie[te s` fac` parte ca membru activ trebuie s` prezinte: 1) actul fiindc` veni vorba de interesele profesionale ale scriitorilor, de na]ionalitate român`; 2) lista operilor sale; 3) aderarea sa la g`sim momentul favorabil de a spune cîteva cuvinrte despre statute. Afar` de aceasta va depune ca tax` de înscriere 10 lei, în Societatea Scriitorilor Români. Unii s-au mierat ce caut` în acea mîinile casierului, precum [i cotiza]ia lunar` de 2 lei. Par. VI. – societate cî]iva scriitori cu un talent de tot modest. Mierarea nu Membrii de onoare: sunt ale[i dintre persoanele cu merite e justificat`, c`ci aceast` societate nu [i-a pus în gînd s` consfin]easc` talente. E vorba de o întov`r`[ire a tuturor acelora 4. Articolul 9 din Constitu]ia României din 1883 prevedea: care au ca îndeletnicire literatura. E vorba de o societate de “Românul din orice stat, f`r` privire c`tre locul na[terii sale, ajutor reciproc [i de ap`rare a intereselor breslei scriitorilor.
dovedind lep`darea sa de protec]iunea str`in`, poate dobîndi de Societatea cere ca membrii ei s` fie scriitori [i nu le cînt`re[te îndat` exercitarea drepturilor politice prin un vot al Corpurilor legiuitoare.” În practica parlamentar` a începutului de secol al 29. În “Via]a româneasc`”, an IV, tom XV, nr. 11, noiembrie XX-lea era vorba de legile “de recunoa[tere (individual`) a calit`]ii de cet`]ean român”. În cazul solicitan]ilor de alt` etnie, 30. D. Anghel “recî[tig`” simpatia ziarului “Adev`rul”, care îi se aplica art. 7, legile (tot individuale) fiind de “împ`mîntenire” reproduce articolul Racovschi, ap`rut în nr. 2 al “Cumpenei”, unde poetul pleda, sentimental, în favoarea socialistului expulzat 5. Pe baza listelor din “Minerva”, an I, nr. 260, din 4 din România. Ulterior, poetul va cere public ministrului C. C.
septembrie,“Diminea]a”, an VI, 1, nr. 988, din 4 septembrie Arion s` aprobe reintrarea în ]ar` a publicistului A. Clarnet 1909, “Universul”, an XXVI, nr. 242, din 4 septembrie 1909, [i (expulzat anterior). Printre secretarii s`i se va num`ra [i Leon din “Viitorul”, an III, nr. 649, din 4 septembrie 1909, între care Feraru, cu care [i “colaboreaz`” sub pseudonimul Ola Canta; în exist` mici diferen]e. Cei care nu au participat la adunare [i au 1913. Cîteva texte în proz` ale lui Anghel (Preludiu, Constat`ri, aderat, deci, prin procur` sînt eviden]ia]i prin cursive.
Într-o sear` de Purim,) v`d lumina zilei în gazeta “Înfr`]irea” 6. Dintre membrii SSR, Ludovic Dau[, în schimb, ceruse [i (“organ al Uniunii Evreilor P`mînteni”). În acela[i loc apare primise cet`]enia român` înc` în 1899.
r`spunsul s`u la ancheta comitetului central al UER, intitulat 7. Proiectul de lege a fost votat f`r` discu]ii la 17 aprilie 1904 în sugestiv Pentru Ahasver, în care declar` c` antipatiile sale (din Camera deputa]ilor [i la 20 mai 1904 în Senat. Legea a fost proza Tîrgul Cucului, bun`oar`), erau “de natur` pur estetic`”, publicat` (împreun` cu statutele societ`]ii), în “Monitorul precum [i emo]ionanta Scrisoare c`tre un emigrant, la plecarea Oficial” Partea I, nr. 42, din 26 mai/8 iunie 1904, p. 2212-2213.
8. Vezi [i {edin]a Societ`]ii Române de Literatur` [i Art`, în 31. În “Cump`na”, an I, nr. 1, din 27 noiembrie 1909, p. 13. “Literatura [i arta român`”, an VIII, nr. 11-12, 25 noiembrie-25 decembrie 1904, p. 587-590. Tot aici, o list` a a membrilor 33. În “Ordinea”, an II, nr. 582, din 29 noiembrie 1909, p. 2.
(fondatori, activi [i de onoare) între care figureaz` [i gazetarul 34. În nr. 2, din 4 decembrie 1909, p. 31.
evreu “neîmp`mîntenit” (se pare) H. Streitman.
35. “Cump`na”… necump`nit`, în “Convorbiri critice”, an III, 9. “Monitorul Oficial”, Camera Deputa]ilor, 1901-1902, p. 36 nr. 11, din 25 noiembrie 1909, p. 762-763.
10. “Monitorul Oficial”, Dezbaterile Camerei Deputa]ilor, 36. În “Cump`na”, nr. 1, din 25 noiembrie 1909, p. 16.
[edin]ele din 17 [i 18 martie 1900, p. 1119-1127.
37. În “Ordinea”, an III, nr. 609, din 3 ianuarie 1910, p. 3.
11. “Monitorul Oficial” Dezbaterile Senatului, 1910-1911, p. 29.
38. Pentru “Cump`na”, în “Convorbiri critice”, anul III, nr. 12, 12. În primele “buletine” publicate li se recuno[tea calitatea de “fondatori” acelora dintre ei ce aderaser` în septembrie 1909.
39. Pseudonimul era folosit, se pare, atît de C. R`dulescu-Motru, 13. În “Opinia”, an VI, nr. 812, din 3 septembrie 1909, p. 1-2.
cît [i secretarul de redac]ie, Eugen Porn. Nota pare a fi mai 14. Idem, nr, 814, din 5 septembrie 1909, p. 2. 15. Idem., nr. 815, din 6 septembrie 1909, p. 2.
40. În “Noua revist` român`”, vol VII, nr. 8, din 13 decembrie 16. Idem, nr. 816, din 8 septembrie 1909, p. 2.
17. Idem, nr. 819, din 12 septembrie 1909, p. 2.
41. În “}ara noastr`” (an II, nr. 15 din 6/19 aprilie 1908, p. 121), 18. În “Voin]a na]ional`”, an XXVI, nr. 7524, din 8 (21) sub rubrica “Cronica literar`”, la sfîr[itul unei noti]e despre “Via]a literar` [i artistic`”: “Nu putem trece cu vederea articolul 19. În „Noua revist` român`”, vol.6, nr.22, din 4 octombrie d-lui Eugen Porn, Modernismul. Parc` avea obicei s` scrie mai 42. În “Noua revist` român`”, vol VII, nr. 11, din 3 ianuarie 21. În „Adev`rul”, An XXI, nr. 1257, din 18 noiembrie 1909.
22. Idem, nr. 875, din 20 noiembrie 1909, p. 2.
43. În “Cump`na”, an I, nr. 7, din 7 ianuarie 1910, p. 112.
23. Revista celor… nemul]umi]i?, în “Opinia”, an VI, nr. 772, 44. În “Cump`na” nr. 5, din 24 decembrie 1909, p. 80.
din 14 iulie 1909, p. 2.
24. “Vom avea oare la toamn` (…) o nou` revist`, a celornemu]umi]i, care va deveni, poate, a tuturor nemul]umi]ilor?Numai de n-ar fi [i publicul în rîndurile acestora!” Anterior (înnr. 765, din 5 iulie 1909), li se amintea celor doi “observa]iarecent` a lui Maiorescu c` poe]ii cat` s` creeze mai mult [i s`vorbeasc` mai pu]in despre crea]iunile altora”.
25. În “Revista israelit`”, an II, nr. 23, din 1 decembrie 1909, p.
591.
26. În „Cump`na”, Anul I, nr. 1, din 27 noiembrie 1909, p. 10-12.
27. Legea de “împ`mîntenire” a lui C. Dobrogeanu-Gherea afost publicat` în “Monitorul Oficial”, nr. 66, din 23 iunie 1890.
28. Cîteva luni mai tîrziu, asupra acestui aspect va reveni cuîntreaga sa autoritate G. Ibr`ileanu, care insereaz` în “Via]aromâneasc`” (an V, vol. XVI, nr. 1, p. 143) nota intitulat`

Source: http://www.revistatransilvania.ro/arhiva/2005/pdf/numarul12/art7_primii_pasi_ai_societatii_scriitorilor_romani_ii.pdf